păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg) paingini, pain~, painjini, păijini, păingăni, păingini, păin~, păinjini, pănjini / Pzi: ~nesc / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzația că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceață, din cauza unei boli, a unei emoții, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtf A tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).