pădure sf [At: (a. 1560) GCR I, 4/40 / Pl: ~ri / E: ml padule cf palus, -udis] 1 Întindere mare de teren acoperită de arbori. 2 Ansamblu al arborilor care cresc într-o strânsă dependență pe această suprafață de teren. 3 Arbori care fac parte din acest ansamblu, împreună cu numeroase specii de plante, mușchi, ciuperci, ierburi, arbuști etc. și de animale care cresc aici Si: codru, (înv) pădurărie (4). 4 (Reg; îs) ~ neagră Pădure de brad. 5 (Mtp; îas) Ținut îndepărtat și pustiu. 6 (D. plante și animale; îoc „domestic”; îla) De (la) ~ Sălbatic. 7 (Îal) Care parcă a crescut în pădure (1). 8 (Îal; pex) Deprins cu pădurea (1). 9 (Îal; d. oameni) Fără maniere civilizate. 10 (Plu; îlav) La ~! La dreapta! 11 (Îe) (A fi) butuc de ~ sau parcă ar fi născut (sau crescut) în ~ Se spune despre un om a cărui comportare denotă lipsă de educație. 12 (Îe) Ciuhă, buhă, din ~ Se spune despre o femeie neîngrijită. 13 (Îe) A fura ca în (sau într-o) ~ sau a fura ca în ~a Vlăsiei A fura mult și cu îndrăzneală, fără nici o teamă Si: a fura ca în codru, a jefui, a prăda. 14 (Îe) A căra lemne în ~ A face un lucru de prisos. 15 (Fig; udp „de”) Cantitate mare sau mulțime nesfârșită de obiecte sau de ființe de același fel, aflate de obicei în poziție verticală. 16 (Fig; udp „de”) Întins și des. 18^[1] (Înv) Deal mare sau munte păduros.