păduchérniță f., pl. e (d. păduche). Iron. Casă plină de păduchĭ: cămăruța din păduchernița de oțel. VR. 1929, 9-10, 331). O plantă erbacee puturoasă cruciferă care crește pin ruine și locurĭ sterpe și despre care poporu crede că stîrpește păduchiĭ (lepidium ruderále). Altă plantă erbacee tîrîtoare zigofilee numită și păduchele caluluĭ și colțu babeĭ (tribulus terréstris).