păducel sm [At: DOSOFTEI, PS. 190/1 / V: (îrg) ped~ / E: ml peducellus] 1-2 Păduche (mic). 3 (Îc) ~-de-lemn Specie de furnică albă (Termes bellicosus). 4 Insectă parazită care trăiește pe plante și care, mai ales toamna, atacă și animalele, provocându-le erupții purulente, uneori mortale (Leptus autumnalis). 5 (Șîc ~-mic, ~-alb) Arbust spinos din familia rozaceelor, înalt până la 8 m, cu flori albe mirosind a migdale, dispuse în buchețele, cu frunze ascuțite și crestate și cu fructul globulos, care se cultivă ca plantă ornamentală sau în perdele de protecție Vz (reg) căcădară, gherghin, mărăcine (Crataegus monogyna). 6 Arbust din aceeași familie, cu frunze rotunjite și fructe ovale, cu aceleași utilizări Vz (reg) gherghin, măceș, (înv) ramn (Crataegus oxycanthai). 7 (Îc) ~-negru Specie de păducel care crește pe coastele pietroase ale munților (Crataegus nigra). 8 (Îc) ~-pătat Plantă asemănătoare cu păducelul (1) (Mespilis melanocaspa). 9 Boală de piele care se manifestă prin mâncărime puternică pe tălpi sau între degetele picioarelor și care provoacă îngroșarea pielii în locul respectiv Si: (reg) bătătură, funigel, furnicel, must, păduchelniță (4), trântitură. 10 (Pgn; reg) Bătătură. 11 (Mun; Olt) Umflătură care se face sub pielea de la gâtul unor vite de tracțiune, din cauza jugului. 12 (Olt; lpl) Râie la vite. 13 (Reg) Panarițiu.