păcătoșenie sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 82 / Pl: ~ii / E: păcătos + -enie] 1-4 Însușire de a fi păcătos (1-4) Si: păcătoșie (1-4). 5 Faptă de om păcătos Si: păcătoșie (5), (îvr) păcătuință. 6 Stare de decădere Si: nemernicie, ticăloșie. 7-8 (Rar) Boală gravă (care duce la degradarea fizică).