păcură f., pl. ĭ (lat. pĭcŭla, lip, dim. d. pix, pĭcis, smoală: picula liquida, smoală lichidă; vgr. pissa; it. pégola, pece, smoală, rășină: fr. poix, sp. pg. pez. D. rom. vine ung. pakura. V. pată, pîclă. Cp. cu pătură). Țițeĭ gros (de uns roatele carelor). Fig. Vechĭ (după vsl. pĭklŭ). Ĭadu (unde „păcătoșiĭ ard în păcură”). V. dohot.