păcură sf [At: HERODOT (1645), 116 / Pl: (rar) ~e / E: ml picula] 1 Țiței brut. 2 Lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea atmosferică a țițeiului, care se utilizează drept combustibil și ca materie primă la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale și a asfaltului Vz mazut. 3 (Ctc) Foarte negru, negru strălucitor etc. 4 (Fig) Păcat (1) mare. 5 (Fig) Întuneric nepătruns. 6 (Pop) Exploatare de țiței. 7 Lichid vâscos asemănător cu păcura (1), extras din diferiți arbori și utilizat, de obicei, la ungerea roților carului. 8 (Înv) Infern. 9 (Trs) Ceață deasă. 10 (Reg) Nor de praf. 11 (Fig; reg) Cantitate, număr mare Si: mulțime, grămadă Vz negură.