PÎNZĂRIE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Cantitate mare de pînză sau de articole confecționate din pînză; pînzeturi. (Fig.) Subțirile neguri păreau pînzărie De brum-argintoasă, lucind viorie. EMINESCU, O. IV 328. 2. (Rar) Magazin în care se vinde pînză. Știa niște prăvălii cu tot soiul de marfă de îmbrăcăminte și încălțăminte: opincării, pînzării, abagerii cu zăbune. CAMIL PETRESCU, O. II 451.