PÎNTECĂRAIE s. f. (Regional) Boală, indispoziție caracterizată prin dureri de stomac și scaune dese. V. diaree, dizenterie. Jarcalete se văita de pîntecăraie și n-avea chef de lucru. PAS, L. I 80. O javră de cățel, urduros și bolnav de pîntecăraie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 43. Nu-și iau demîncare și se nutresc cu prune, mere și pere... de multe ori pier de pîntecăraie. DELAVRANCEA, O. II 115.