PÎNDITOR, -OARE, pînditori, -oare, adj. Care pîndește, care iscodește. Ochii i se furișau pînditori spre Dumitru. SLAVICI, O. I 314. Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173. Ai ajuns acuma în mintea-ți visătoare Să faci din Lăpușneanu o umbră pînditoare. ALECSANDRI, T. II 72.