pârpălatic, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 187 / V: părpal~, păr~, ~pol~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pârpăli + -atic] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbește repede, pripit și în vârful limbii. 2 (Olt; îf părpalatic) Peltic. 3 Care este foarte activ Si: iute. 4 Care se agită mult și fără rost Si: pripit, zorit.