pârleală sf [At: CREANGĂ, A. 111 / Pl: ~eli / E: pârli + -eală] 1 Ardere ușoară la suprafață cu ajutorul flăcării, al unui corp de metal incandescent sau foarte încins Si: pârlire (1), pârlit¹ (1), părlitură (1). 2 (Spc) Arsură a pielii provocată de atingerea cu un corp incandescent, cu o flacără sau în urma expunerii prea îndelungate la soare Si: pârlire (2), pârlit¹ (2), părlitură (2). 3 (Rar) Miros provenit din arderea mocnită a unor ierburi. 4 (Fig; fam) Înșelăciune. 5 (Fig) Pagubă. 6 (Fam; îe) A-și scoate ~la A-și găsi o compensație. 7 (Îae) A se despăgubi de o pierdere materială, de un efort etc. 8 (Pan; reg) Pelagră. 9 (Pan; rar) Insolație. 10 (Trs) Pârjol (17).