pârcălăbel sm [At: IORGA, S. D. XIII, 153 / Pl: ~ei / E: pârcălab + -el] (În Evul Mediu; în țările române) 1 Ajutor de perceptor rural. 2 Persoană care avea funcția de pârcălăbel (1). 3 (Pex) Titlu de pârcălăbel (1). 4-15 (Pop; șhp) Părcălab (4-6, 10-12) (tânăr și drăguț).