pângăriciune sf [At: DOSOFTEI, PS. 370/12 / V: (înv) păn~ / Pl: ~ni / E: pângări + -ciune] 1 (Înv) Păcat². 2 (Îrg; ccr) Spurcăciune. 3 (Bis; Mun) Aliment interzis în perioada postului. 4 (Mun) Mâncare care produce scârbă. 5 (Mun) Mâncare gătită prost. 6 (Mun) Om care vorbește urât, necuviincios Si: (reg) pângăritură (6). 7 (Bis; Mun) Persoană care mânâncă de dulce în zilele de post Si: (reg) pângăritură (7).