2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

putoi s [At: CHEST. V, 8/65 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Stâlp la stână.

puțoi [At: DDRF / Pl: (1-2, 6-12) ~oaie / E: puță + -oi] 1-2 sn (Șdp) Puță (1) (mare). 3-4 smi (Pfm; șdp) (Puști) care, în viziunea adulților, dovedește lipsă de respect față de aceștia sau pretenții nefondate de emancipare. 5 smi (Fam) Puță (5). 6-7 sn (Olt) Țoi pentru țuică, rachiu etc. 8 snp (Reg) Țurțuri de gheață. 9 sn (Reg) Mică plantă erbacee din familia orhidaceelor, care crește prin poieni și pășuni în regiunea subalpină, cu frunze numeroase și flori mici purpuriu-negricioase, cu miros plăcut de vanilie Si: sângele-voinicului (Nigritella nigra). 10-11 sn (Olt) (Fruct de) ardei iute (Capsicum annuum). 12 sn (Reg) Specie de cartofi lunguieți, gălbui.

puțoiu m. fam. băiat mic. [Derivat din puță, membru de copil: primitiv termen de gingășie].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȚÓI s. v. sângele-voinicului, țoi.

puțoi s. v. SÎNGELE-VOINICULUI. ȚOI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

PUȚÓI, puțói, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Țoi2. (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

putói s.n. (reg.) stâlp (la o stână).

puțói, puțói, s.m. (pop. și fam.) 1. băiat mic. 2. țoi (pentru țuică, rachiu). 3. (la pl.) țurțuri de gheață. 4. plantă denumită sângele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungăreți, gălbui.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

puțoi s. m. invar. 1. copil sau tânăr care dovedește lipsă de respect față de adulți. 2. copil sau tânăr cu pretenții nefondate de emancipare.

Intrare: putoi
putoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: puțoi
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puțoi
  • puțoiul
  • puțoiu‑
plural
  • puțoi
  • puțoii
genitiv-dativ singular
  • puțoi
  • puțoiului
plural
  • puțoi
  • puțoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)