16 definiții pentru putină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina.

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina.

PÚTINĂ, putini, s. f. 1. Butoi de forma unui trunchi de con, în care se pun murături, se păstrează unele brînzeturi etc. Oamenii iau și ei, iubitori, cu chibzuială de sățios, două putini de brînză. CAMIL PETRESCU, U. N. 350. Slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină, asemenea. CREANGĂ, A. 38. Lapte de putină = lapte de oaie închegat după un anumit procedeu și păstrat timp îndelungat în putini. ◊ Expr. A spăla putina = a fugi din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute; a o șterge. în timpul acestei exploziuni, Cavafu și-a luat catrafusele și a spălat putina. V. ROM. august 1953, 67. Și-ntr-o bună zi spălară putina tustrei și-și făcură drum pîn străinătate. ȘEZ. IX 117. ◊ (În metafore și comparații) [Era] om de spirit, șăgalnic, putină de anecdote și povești. GANE, N. III 158. ◊ (Popular) Cadă de baie.

PÚTINĂ ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se țin, mai ales, brânzeturile și murăturile. ◊ A spăla (sau a șterge) ~a a pleca, a fugi (din fața unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

putină f. 1. vas mai ales de lemn în care se ține lapte, apă, varză; 2. vas de scăldat: a spăla putina, a o lua la sănătoasa (idiotism moldovenesc). [Ceh. PUTA, PUTENKA].

pútină f., pl. ĭ (vgr. pytine și bytine, damigeană învălită în împletitură de nuĭele, de unde și ngr. vutina, damigeană; mlat. bútina, vgerm. putinna, butinna, ceh. puta, putenka, ung. putton, puttony. D. rom. vine rut. putera, pol. slovac putyra. V. bute). Butoĭ cu doage drepte (nu curbe) care servește la ținut apă, la pus murăturĭ ș. a. În putinele se transportă brînză, ĭaurt de putină ș. a.). Fig. Iron. A spăla putina, a o șterge, a o șchelma, a o șpardi, a te face nevăzut. Vest. Cadă de scăldat: baĭe de abur și de putină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pútină s. f., g.-d. art. pútinii; pl. pútini

pútină s. f., g.-d. art. pútinii; pl. pútini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚTINĂ s. v. cristelniță.

PÚTINĂ s. (pop.) bărbânță, (Transilv.) ghiob, pârlău, (prin Transilv.) șiroadă, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (O ~ cu brânză.)

PUTINĂ s. (pop.) bărbînță, (Transilv.) ghiob, pîrlău, (prin Transilv.) șiroadă, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (O ~ cu brînză.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pútină (pútini), s. f. – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putină. Origine obscură. Pare să trimită la gr. πυτίνη „damigeană” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 431), dar proveniența nu este clară; după Candrea, prin intermediul unui lat. *putĭna; după Tiktin, prin v. germ. butinna, cf. germ. Butte; după Diculescu, Elementele, 450, direct din gr. Pascu 55 (și Pascu, Beiträge, 35), preferă să pornească de la un lat. *buttina, de la buttis, cf. butnar. Der. din sl. (Cihac, II, 301) nu este probabilă, și cu atît mai puțin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320). Der. putinei, s. n. (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refăcut după pl., în locul dim. *putinel (după Diculescu, Elementele, 460, dintr-un gr. πυτινηίον). Din rom. provine sb. putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pútină, putini, s.f. – Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, a murăturilor. – Lat. *putina (Candrea, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. putina (Bakos, 1982; Miklosich, Candrea, cf. DER), pol. putyra (Scriban, Miklosich, Candrea, cf. DER), ucr. putyni, putna, putena (Miklosich, Candrea, cf. DER).

pútină, -ni, s.f. – Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, a murăturilor. – Lat. *putina; Cuv. rom. preluat în magh. (putina) (Bakos 1982).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a spăla putina expr. a fugi; a pleca precipitat / în goană / pe furiș.

a șterge putina expr. a pleca pe neobservate.

Intrare: putină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putină
  • putina
plural
  • putini
  • putinile
genitiv-dativ singular
  • putini
  • putinii
plural
  • putini
  • putinilor
vocativ singular
plural