putină sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) pot~^[1], putenă, ~iră / Pl: ~ni, (rar) ~ne / E: ml *putina] 1 Vas de lemn făcut din doage legate cu cercuri, folosit la păstrarea laptelui, a unor brânzeturi, a murăturilor, a peștelui conservat etc. Si: cadă, ciubăr, hârdău. 2 (Pex) Butoi (1). 3 Capacitate a putinei (1) Si: cadă, ciubăr, hârdău. 4 (Îlav) De-a ~na De-a rostogolul. 5 (Pfm; îe) A spăla (sau a șterge, a rade) ~na A fugi, a pleca pe furiș din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. 6 (Reg) Epitet pentru o femeie leneșă. 7 (Bis; reg) Cristelniță. 8 (Rar) Cadă (2) de baie din lemn. 9 (Reg; pan) Coș în care se pun strugurii culeși. 10 (Mun; Olt) Ciubăr în care se toarnă strugurii din coș. 11 (Mun; Olt) Cadă (1) în care se varsă strugurii spre a fi călcați Si: (pop) călcătoare. 12 (Reg) Tocitoare. 13 (Olt) Coș al teascului. 14 (Reg) Vas în care se argăsesc pieile. corectat(ă)

PUTINĂ, putini, s. f. 1. Butoi de forma unui trunchi de con, în care se pun murături, se păstrează unele brînzeturi etc. Oamenii iau și ei, iubitori, cu chibzuială de sățios, două putini de brînză. CAMIL PETRESCU, U. N. 350. Slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină, asemenea. CREANGĂ, A. 38. Lapte de putină = lapte de oaie închegat după un anumit procedeu și păstrat timp îndelungat în putini. ◊ Expr. A spăla putina = a fugi din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute; a o șterge. În timpul acestei exploziuni, Cavafu și-a luat catrafusele și a spălat putina. V. ROM. august 1953, 67. Și-ntr-o bună zi spălară putina tustrei și-și făcură drum pîn străinătate. ȘEZ. IX 117. ◊ (În metafore și comparații) [Era] om de spirit, șăgalnic, putină de anecdote și povești. GANE, N. III 158. ◊ (Popular) Cadă de baie.

PUTINĂ ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se țin, mai ales, brânzeturile și murăturile. ◊ A spăla (sau a șterge) ~a a pleca, a fugi (din fața unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

putină f. 1. vas mai ales de lemn în care se ține lapte, apă, varză; 2. vas de scăldat: a spăla putina, a o lua la sănătoasa (idiotism moldovenesc). [Ceh. PUTA, PUTENKA].

pútină f., pl. ĭ (vgr. pytine și bytine, damigeană învălită în împletitură de nuĭele, de unde și ngr. vutina, damigeană; mlat. bútina, vgerm. putinna, butinna, ceh. puta, putenka, ung. putton, puttony. D. rom. vine rut. putera, pol. slovac putyra. V. bute). Butoĭ cu doage drepte (nu curbe) care servește la ținut apă, la pus murăturĭ ș. a. În putinele se transportă brînză, ĭaurt de putină ș. a.). Fig. Iron. A spăla putina, a o șterge, a o șchelma, a o șpardi, a te face nevăzut. Vest. Cadă de scăldat: baĭe de abur și de putină.

butină sf vz putină

potină sf vz putină

putenă sf vz putină

putiră sf vz putină

putină s. f., g.-d. art. putinii; pl. putini

putină s. f., g.-d. art. putinii; pl. putini

putină s. f., g.-d. art. putinii; pl. putini

PUTINĂ s. (pop.) bărbânță, (Transilv.) ghiob, pârlău, (prin Transilv.) șiroadă, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (O ~ cu brânză.)

PUTINĂ s. v. cristelniță.

PUTINĂ s. (pop.) bărbînță, (Transilv.) ghiob, pîrlău, (prin Transilv.) șiroadă, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (O ~ cu brînză.)

putină s. v. CRISTELNIȚĂ.

putină (putini), s. f. – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putină. Origine obscură. Pare să trimită la gr. πυτίνη „damigeană” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 431), dar proveniența nu este clară; după Candrea, prin intermediul unui lat. *putĭna; după Tiktin, prin v. germ. butinna, cf. germ. Butte; după Diculescu, Elementele, 450, direct din gr. Pascu 55 (și Pascu, Beiträge, 35), preferă să pornească de la un lat. *buttina, de la buttis, cf. butnar. Der. din sl. (Cihac, II, 301) nu este probabilă, și cu atît mai puțin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320). Der. putinei, s. n. (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refăcut după pl., în locul dim. *putinel (după Diculescu, Elementele, 460, dintr-un gr. πυτινηίον). Din rom. provine sb. putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).

putină, putini, s.f. – Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, a murăturilor. – Lat. *putina (Candrea, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. putina (Bakos, 1982; Miklosich, Candrea, cf. DER), pol. putyra (Scriban, Miklosich, Candrea, cf. DER), ucr. putyni, putna, putena (Miklosich, Candrea, cf. DER).

putină, -ni, s.f. – Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, a murăturilor. – Lat. *putina; Cuv. rom. preluat în magh. (putina) (Bakos 1982).

a spăla putina expr. a fugi; a pleca precipitat / în goană / pe furiș.

a șterge putina expr. a pleca pe neobservate.