6 definiții pentru putativ
Explicative DEX
PUTATIV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus)
PUTATIVĂ, putative, adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din fr. putatif.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUTATIVĂ, putative, adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din fr. putatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
putativă a [At: HAMANGIU, C. C. LXXVIII / Pl: ~ve / E: fr putatif] (Jur; îs) Căsătorie ~ Căsătorie de bunăvoie, făcută în necunoașterea, din partea soților, a unor cauze care împiedică existența sau validitatea căsătoriei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
putativă adj. f. (căsătorie ~), pl. putative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
putativă adj. f., pl. putative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
putativă adj. f., pl. putative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
putativ, putativăadjectiv
- 1. Presupus a avea existență legală. MDN '00
- Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- putatif DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.