13 definiții pentru pustnicie pusnicie pustenecie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie.

PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie.

pustnicie sf [At: MINEIUL (1776), 49r2/17 / V: pusn~, (înv) ~tenecie / Pl: ~ii / E: pustnic + -ie] 1-2 Viață de pustnic (1-2) Si: sihăstrie. 3 (Pan) Izolare totală în care trăiește cineva sau se află ceva. 4 (Pex; ccr) Loc singuratic.

PUSTNICÍE, pustnicii, s. f. Viață, stare de pustnic; schimnicie, sihăstrie. V. ascetism. Eu n-am fost de pustnicie, Căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. ♦ Fig. Singurătate. Oh! Lucrurile cum vorbesc.. Și cîte nu-ți mai povestesc În pustnicia lor retrase: Cu tot ce sufletu-ți uitase Te-mbie sau te chinuiesc. MACEDONSKI, O. I 179.

PUSTNICÍE ~i f. 1) și fig. Viață de pustnic; sihăstrie; schimnicie; ascetism. 2) Loc unde trăiește un pustnic; sihăstrie. [G.-D. pustniciei] /pustnic + suf. ~ie

pustnicie f. vieață de pustnic: sălaș de pustnicie OD.

pustnicíe f. (d. pustnic). Sihăstrie, vĭață de pustnic. Locuință de pustnic.

PUSNICÍE s. f. v. pustnicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pustnicíe (înv.) (pust-ni-) s. f., art. pustnicía, g.-d. pustnicíi, art. pustnicíei

pustnicíe s. f., art. pustnicía, g.-d. pustnicíi, art. pastnicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSTNICÍE s. ascetism, asceză, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit.

PUSTNICIE s. ascetism, asceză, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.)

Intrare: pustnicie
pustnicie substantiv feminin
  • silabație: pust-ni-ci-e info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustnicie
  • pustnicia
plural
  • pustnicii
  • pustniciile
genitiv-dativ singular
  • pustnicii
  • pustniciei
plural
  • pustnicii
  • pustniciilor
vocativ singular
plural
  • silabație: pus-ni-ci-e info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusnicie
  • pusnicia
plural
  • pusnicii
  • pusniciile
genitiv-dativ singular
  • pusnicii
  • pusniciei
plural
  • pusnicii
  • pusniciilor
vocativ singular
plural
pustenecie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustenecie
  • pustenecia
plural
  • pustenecii
  • pusteneciile
genitiv-dativ singular
  • pustenecii
  • pusteneciei
plural
  • pustenecii
  • pusteneciilor
vocativ singular
plural

pustnicie pusnicie pustenecie

etimologie:

  • Pustnic + sufix -ie
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX