2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTNICÉSC, -EÁSCĂ, pustnicești, adj. (Înv.) Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. -esc.

PUSTNICÉSC, -EÁSCĂ, pustnicești, adj. (Înv.) Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. -esc.

pustnicesc, ~ească a [At: MINEIUL (1776), 83r1/36 / Pl: ~ești / E: pustnic + -esc] 1-5 Care aparține (pustnicilor (1-3) sau) pustniciei (1-2) Si: (îvr) pustiesc (1-5). 6-10 Privitor (la pustnici (1-3) sau) la pustnicie (1-2) Si: (îvr) pustiesc (6-10). 11-15 Specific (pustnicilor (1-3) sau) pustniciei (1-2) Si: (îvr) pustiesc (11-15).

PUSTNICÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru pustnici; de pustnic. /pustnic + suf. ~esc

1) pustnicésc, -eáscă adj. De pustnic.

2) pustnicésc v. intr. (d. pustnic). Trăĭesc ca pustnic: pe acolo pustnicea el.

PUSNICÍ vb. IV v. pustnici.

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic.

pustnici [At: MINEIUL (1776), 179r2/34 / V: pusn~ / Pzi: ~icesc / E: pustnic] 1 vi A duce o viață de pustnic (1) Si: a sihăstri, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2-3 vr A se face pustnic (1-2) Si: a se sihăstri, (rar) a se schimnici. 4-5 vr (Rar) A se stabili undeva ca pustnic (1-2).

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic.

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Și în forma pusnici) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. Acest adăpost liniștit, în care pusnicesc șapte călugări. VLAHUȚĂ, R. P. 76. 2. Refl. A se face pustnic. Iar tu, mogzanule de Oșlobene... te-i face popă ca tată-tău, cînd s-or pusnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului. CREANGĂ, A. 78. – Variantă: pusnicí vb. IV.

A SE PUSTNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni pustnic; a se sihăstri; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un pustnic); a se sihăstri; a se schimnici. /Din pustnic

A PUSTNICÍ ~ésc intranz. 1) A fi pustnic; a sihăstri; a schimnici. 2) A face să se pustnicească. /Din pustnic

pustnicì v. 1. a se face pustnic (CR.); 2. a trăi ca pustnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pustnicésc (înv.) (pust-ni-) adj. m., f. pustniceáscă; pl. m. și f. pustnicéști

pustnicésc adj. m., f. pustniceáscă; pl. m. și f. pustnicéști

pustnicí (a ~) (înv.) (pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicésc, imperf. 3 sg. pustniceá; conj. prez. 3 să pustniceáscă

pustnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicésc, imperf. 3 sg. pustniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pustniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSTNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc.

pustnicesc adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.

arată toate definițiile

Intrare: pustnicesc
pustnicesc adjectiv
  • silabație: pust-ni-cesc info
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustnicesc
  • pustnicescul
  • pustnicescu‑
  • pustnicească
  • pustniceasca
plural
  • pustnicești
  • pustniceștii
  • pustnicești
  • pustniceștile
genitiv-dativ singular
  • pustnicesc
  • pustnicescului
  • pustnicești
  • pustniceștii
plural
  • pustnicești
  • pustniceștilor
  • pustnicești
  • pustniceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: pustnici
  • silabație: pust-ni-ci info
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustnici
  • pustnicire
  • pustnicit
  • pustnicitu‑
  • pustnicind
  • pustnicindu‑
singular plural
  • pustnicește
  • pustniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustnicesc
(să)
  • pustnicesc
  • pustniceam
  • pustnicii
  • pustnicisem
a II-a (tu)
  • pustnicești
(să)
  • pustnicești
  • pustniceai
  • pustniciși
  • pustniciseși
a III-a (el, ea)
  • pustnicește
(să)
  • pustnicească
  • pustnicea
  • pustnici
  • pustnicise
plural I (noi)
  • pustnicim
(să)
  • pustnicim
  • pustniceam
  • pustnicirăm
  • pustniciserăm
  • pustnicisem
a II-a (voi)
  • pustniciți
(să)
  • pustniciți
  • pustniceați
  • pustnicirăți
  • pustniciserăți
  • pustniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pustnicesc
(să)
  • pustnicească
  • pustniceau
  • pustnici
  • pustniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pusnici
  • pusnicire
  • pusnicit
  • pusnicitu‑
  • pusnicind
  • pusnicindu‑
singular plural
  • pusnicește
  • pusniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pusnicesc
(să)
  • pusnicesc
  • pusniceam
  • pusnicii
  • pusnicisem
a II-a (tu)
  • pusnicești
(să)
  • pusnicești
  • pusniceai
  • pusniciși
  • pusniciseși
a III-a (el, ea)
  • pusnicește
(să)
  • pusnicească
  • pusnicea
  • pusnici
  • pusnicise
plural I (noi)
  • pusnicim
(să)
  • pusnicim
  • pusniceam
  • pusnicirăm
  • pusniciserăm
  • pusnicisem
a II-a (voi)
  • pusniciți
(să)
  • pusniciți
  • pusniceați
  • pusnicirăți
  • pusniciserăți
  • pusniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pusnicesc
(să)
  • pusnicească
  • pusniceau
  • pusnici
  • pusniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pustnicesc

  • 1. învechit Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: ascetic sihăstresc

etimologie:

  • Pustnic + sufix -esc
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

pustnici pusnici învechit

etimologie:

  • pustnic
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX