2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURJÁ, purjez, vb. I. Tranz. A curăța o instalație de impurități sau de reziduuri cu ajutorul unui curent de apă sub presiune. – Din fr. purger.

PURJÁ, purjez, vb. I. Tranz. A curăța o instalație de impurități sau de reziduuri cu ajutorul unui curent de apă sub presiune. – Din fr. purger.

purja vt [At: SFC IV, 297 / Pzi: ~jez / E: fr purger] (Teh) 1 (C. i. instalații tehnice, cazane, recipiente) A evacua în timpul funcționării o cantitate de apă cu un conținut ridicat de săruri, pentru împiedicarea formării pietrei etc. 2 (Îe) A ~ balastul A goli balastul de apă prin introducerea aerului sub presiune, la submarine.

PURJÁ, purjez, vb. I. Tranz. A evacua sub presiune, în timpul funcționării, impurități sau reziduri, depuse într-un recipient, o căldare, o conductă etc.

PURJÁ vb. I. tr. (Tehn.) A curăța o instalație de impuritățile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ◊ A purja balastul = a goli balastul de apă prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. [< fr. purger].

PURJÁ vb. tr. (tehn.) a curăța o instalație de impuritățile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ♦ a ~ balastul = a goli balastul de apă prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. (< fr. purger)

A PURJÁ ~éz tranz. tehn. (instalații, conducte) A curăța în interior de depuneri și de impurități (cu ajutorul apei sub presiune). /<fr. purger

PÚRJĂ, purje, s. f. (Tehn.) Evacuare (continuă) a unui fluid, de obicei apă sau gaz, dintr-un recipient presurizat, dintr-un spațiu închis (ermetic) etc. – Din fr. purge.

PÚRJĂ, purje, s. f. (Tehn.) Evacuare (continuă) a unui fluid, de obicei apă sau gaz, dintr-un recipient presurizat, dintr-un spațiu închis (ermetic) etc. – Din fr. purge.

purjă sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr purge] (Teh) Deschidere în partea de sus a celulelor unui balast la un submarin prin care iese aerul sau apa.

PÚRJĂ s.f. (Tehn.) Deschidere în partea de sus a celulelor unui balast la un submarin prin care iese aerul sau apa. [< fr. purge].

PÚRJĂ s. f. 1. evacuare a apei, aerului, gazului etc. dintr-o instalație, dintr-un cazan, recipient presurizat etc. 2. valvulă pentru evacuarea balastului la submarine sau a apei provenite din condensarea vaporilor la mașinile cu abur. (< fr. purge)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

purjá (a ~) vb., ind. prez. 3 purjeáză, 1 pl. purjắm; conj. prez. 3 să purjéze; ger. purjấnd

purjá vb., ind. prez. 1 sg. purjéz, 3 sg. și pl. purjeáză, 1 pl. purjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. purjéze; ger. purjând

Intrare: purja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purja
  • purjare
  • purjat
  • purjatu‑
  • purjând
  • purjându‑
singular plural
  • purjea
  • purjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purjez
(să)
  • purjez
  • purjam
  • purjai
  • purjasem
a II-a (tu)
  • purjezi
(să)
  • purjezi
  • purjai
  • purjași
  • purjaseși
a III-a (el, ea)
  • purjea
(să)
  • purjeze
  • purja
  • purjă
  • purjase
plural I (noi)
  • purjăm
(să)
  • purjăm
  • purjam
  • purjarăm
  • purjaserăm
  • purjasem
a II-a (voi)
  • purjați
(să)
  • purjați
  • purjați
  • purjarăți
  • purjaserăți
  • purjaseți
a III-a (ei, ele)
  • purjea
(să)
  • purjeze
  • purjau
  • purja
  • purjaseră
Intrare: purjă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purjă
  • purja
plural
  • purje
  • purjele
genitiv-dativ singular
  • purje
  • purjei
plural
  • purje
  • purjelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)