purificator, ~oare [At: PROT. – POP., N. D. / V: (înv) ~căt~ a / Pl: ~i, ~oare / E: purifica + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care purifică (1). 3 sn Aparat, utilaj etc. care servește la purificarea (1) unei substanțe Si: epurator. 4 a Care purifică (5). 5 sm (Rar) Pânză cu care preotul șterge potirul după cuminecătură.