puricariță sf [At: POLIZU / V: ~rec~, ~căr~ / Pl: ~țe / E: purice + -ariță] Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina cenușie, păroasă, cu frunze ondulate și flori galbene, dispuse în capitule, cu miros neplăcut, care crește prin locurile umede Si: (reg) iarba puricelui, puriceasă (1), puricică (1), puricioasă (1), rozovă (Puricaria vulgaris).