purgatoriu sn [At: HELIADE, D. C. 222/28 / V: (rar) ~or, ~m / Pl: ~ii / E: lat purgatorium, fr purgatoire, it purgatorio] 1 (Rel) Loc în care catolicii cred că poposesc sufletele morților cu păcate mai ușoare, pentru a fi purificate, prin suferințe, înainte de a intra în paradis. 2 (Îvr) Infern. 3 (Pan) Loc de suferință trecătoare. 4 (Pan) Perioadă temporară de încercări, de suferințe.