3 intrări
14 definiții

Explicative DEX

bubui2 sn vz pupui

pupui1 sn [At: CONV. LIT. IX, 190 / V: bubui / Pl: ~e / E: pup4] 1 (Med; Trs) Cifoză. 2 (Trs; Ban) Moț1. 3 (Reg) Coc2.

pupui3, ~e a [At: PASCU, S. 135 / Pl: ~ / E: ns cf pup2] (Mol; d. copiii mici) Frumos.

pupuia vr [At: GR. S. VI, 95 / P: ~pu-ia / Pzi: ~iez / E: pupui1] (Mar) A se cocoța pe ceva.

PUPUI, pupuie, s. n. 1. Moț. De aceea e ciocoiul ( = ciocîrlanul) cu pupui în vîrful capului. MARIAN, O. I 338. 2. (Regional) Cocoașă. O babă. șchioapă cu pupui în spate. La CADE.

PUPUI, pupuie, s. n. 1. Moț (de păr, de pene). 2. (Reg.) Cocoașă.

pupúĭ n., pl. e (var. din cucuĭ 1; de aci și ngr. púpi și ung. púp, id.). Trans. Gheb.

Sinonime

PUPUI s. v. cifoză, cocoașă, gibozitate, moț.

PUPUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica.

pupui s. v. CIFOZĂ. COCOAȘĂ. GIBOZITATE. MOȚ.

pupuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA.

Arhaisme și regionalisme

pupuiá, v.r. (reg.) A se cocoța pe ceva. – Din pupui „coc” (MDA).

pupuia, vb. refl. – (reg.) A se cocoța pe ceva. (Maram.). – Din pupui „coc” (MDA).

pupuia, vb. refl. – A se cocoța pe ceva. Atestat doar în Maram. – Din pupui „coc”.

Intrare: pupui (adj.)
pupui3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A120)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupui
  • pupuiul
  • pupuie
  • pupuia
plural
  • pupui
  • pupuii
  • pupuie
  • pupuiele
genitiv-dativ singular
  • pupui
  • pupuiului
  • pupuie
  • pupuiei
plural
  • pupui
  • pupuilor
  • pupuie
  • pupuielor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pupui (s.n.)
pupui1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupui
  • pupuiul
  • pupuiu‑
plural
  • pupuie
  • pupuiele
genitiv-dativ singular
  • pupui
  • pupuiului
plural
  • pupuie
  • pupuielor
vocativ singular —
plural —
bubui2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubui
  • bubuiul
plural
  • bubuie
  • bubuiele
genitiv-dativ singular
  • bubui
  • bubuiului
plural
  • bubuie
  • bubuielor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pupuia
verb (V213)
DLR.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupuia
  • pupuiere
  • pupuiat
  • pupuiatu‑
  • pupuind
  • pupuindu‑
singular plural
  • pupuiază
  • pupuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pupuiez
(să)
  • pupuiez
  • pupuiam
  • pupuiai
  • pupuiasem
a II-a (tu)
  • pupuiezi
(să)
  • pupuiezi
  • pupuiai
  • pupuiași
  • pupuiaseși
a III-a (el, ea)
  • pupuiază
(să)
  • pupuieze
  • pupuia
  • pupuie
  • pupuiase
plural I (noi)
  • pupuiem
(să)
  • pupuiem
  • pupuiam
  • pupuiarăm
  • pupuiaserăm
  • pupuiasem
a II-a (voi)
  • pupuiați
(să)
  • pupuiați
  • pupuiați
  • pupuiarăți
  • pupuiaserăți
  • pupuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pupuiază
(să)
  • pupuieze
  • pupuiau
  • pupuiară
  • pupuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pupui, pupuiesubstantiv neutru

  • 1. Moț. DLRLC
    sinonime: moț
    • format_quote De aceea e ciocoiul ( = ciocârlanul) cu pupui în vîrful capului. MARIAN, O. I 338. DLRLC
  • 2. regional Cifoză, cocoașă, gibozitate. DLRLC
    • format_quote O babă... șchioapă cu pupui în spate. La CADE. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.