5 definiții pentru pupuică
Explicative DEX
pupuică sf, a [At: NEGRUZZI, S. III, 51 / A și: ~uică / Pl: ~ici / E: pupui1 + -ică (cf puică)] (Reg) 1-2 (Fată, femeie) drăguță, agreabilă, cochetă etc.
PUPUICĂ, pupuici, adj. f. (Familiar) Frumușică, elegantă, dichisită. Du-te de-ți pune straiele cele de anul nou și te fă pupuică. ALECSANDRI, T. I 136. Parcă-i scoasă din cutie, Zău așa-i de pupuică. NEGRUZZI, S. III 51. ◊ (Adverbial) Dați brațul și mergeți pupuică... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ (Substantivat) Nu-mi venea să cred că... era aceeași cu pupuică spilcuită pe care o duceam peste un sfert de ceas la braț pe stradă, M. I. CARAGIALE, C. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUPUICĂ, pupuici, adj. f. (Fam.) Frumușică, dichisită.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pupuică f. drăguță, nostimă: pune straiele cele de anul nou și te fă pupuică AL. [Repețire copilărească din puică (cf. fr. poupoule)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pupuică, pupuici, s.f. (reg.) fată drăguță, frumoasă, nostimă, gingașă, agreabilă; gătită, cochetă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv feminin (AF46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
pupuică, pupuiciadjectiv feminin
- 1. Frumușică, elegantă, dichisită. DLRLC
- Du-te de-ți pune straiele cele de anul nou și te fă pupuică. ALECSANDRI, T. I 136. DLRLC
- Parcă-i scoasă din cutie, Zău așa-i de pupuică. NEGRUZZI, S. III 51. DLRLC
- Dați brațul și mergeți pupuică... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. I 120. DLRLC
- Nu-mi venea să cred că... era aceeași cu pupuica spilcuită pe care o duceam peste un sfert de ceas la braț pe stradă, M. I. CARAGIALE, C. 136. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.