PUPUICĂ, pupuici, adj. f. (Familiar) Frumușică, elegantă, dichisită. Du-te de-ți pune straiele cele de anul nou și te fă pupuică. ALECSANDRI, T. I 136. Parcă-i scoasă din cutie, Zău așa-i de pupuică. NEGRUZZI, S. III 51. ◊ (Adverbial) Dați brațul și mergeți pupuică... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ (Substantivat) Nu-mi venea să cred că... era aceeași cu pupuică spilcuită pe care o duceam peste un sfert de ceas la braț pe stradă, M. I. CARAGIALE, C. 136.