púnte f. (lat. pons, pŏntis, punte, probabil rudă cu vgr. pátos, drum bătut [V. pat]; scr. patha-s, panthan, drum; vsl. pontĭ, drum, [V. răspîntie]; it. pg. ponte, pv. fr. cat. pont, sp. puente). Pod mic: s’a făcut frate cu dracu pînă ce va trece puntea (Prov.). Traversă, stinghie (ca lemnu cel maĭ lung al ferăstrăuluĭ și care se numește și războĭ).