2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

punge vt(a) [At: CLEMENS / V: (reg) pungi / Pzi: pung / E: ml pungere] 1 (Îrg; d. obiecte cu vârf ascutit) A împunge. 2 (Îrg) A înțepa. 3 (Olt; îf pungi) A pungăli (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚNGE vb. v. împunge, înțepa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

púnge, púng, vb. III (înv. și reg.) 1.. a împunge, a înțepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială.

Intrare: punge
verb (VT646)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punge
  • pungere
  • puns
  • punsu‑
  • pungând
  • pungându‑
singular plural
  • punge
  • pungi
  • pungeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pung
(să)
  • pung
  • pungeam
  • punsei
  • punsesem
a II-a (tu)
  • pungi
(să)
  • pungi
  • pungeai
  • punseși
  • punseseși
a III-a (el, ea)
  • punge
(să)
  • pungă
  • pungea
  • punse
  • punsese
plural I (noi)
  • pungem
(să)
  • pungem
  • pungeam
  • punserăm
  • punseserăm
  • punsesem
a II-a (voi)
  • pungeți
(să)
  • pungeți
  • pungeați
  • punserăți
  • punseserăți
  • punseseți
a III-a (ei, ele)
  • pung
(să)
  • pungă
  • pungeau
  • punseră
  • punseseră
Intrare: puns
puns participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puns
  • punsul
  • punsu‑
  • punsă
  • punsa
plural
  • punși
  • punșii
  • punse
  • punsele
genitiv-dativ singular
  • puns
  • punsului
  • punse
  • punsei
plural
  • punși
  • punșilor
  • punse
  • punselor
vocativ singular
plural
pungere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungere
  • pungerea
plural
  • pungeri
  • pungerile
genitiv-dativ singular
  • pungeri
  • pungerii
plural
  • pungeri
  • pungerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)