5 definiții pentru punctar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNCTÁR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.

PUNCTÁR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.

punctar sn [At: IOANOVICI, TEHN. 224 / Pl: ~e / E: puncta + -ar] (Teh; rar) Punctator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

punctár s. n., pl. punctáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUNCTÁR s. v. chernăr, punctator.

punctar s. v. CHERNĂR. PUNCTATOR.

Intrare: punctar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punctar
  • punctarul
  • punctaru‑
plural
  • punctare
  • punctarele
genitiv-dativ singular
  • punctar
  • punctarului
plural
  • punctare
  • punctarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)