2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pulpare sf [At: PREDA, R. 82 / Pl: ~pări / E: pulpa] (Rar; d. fructe) Separare a pulpei de sâmbure Si: (rar) pulpat1.

PULPÁRE s.f. Procesul tehnologic de preparare a pulpelor de fructe. [< pulpă].

PULPÁRE s. f. proces tehnologic de separare a părții cărnoase a fructelor de cele fibroase și dure, pentru a obține o pastă moale (pulpă). (după fr. pulpation)

PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.

PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.

pulpar2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr pulpaire] 1 Care aparține pulpei (11). 2 Privitor la pulpă (11).

pulpar1 sn [At: AR (1829), 1742/15 / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: pulpă + -ar] (Mpl) 1 Apărătoare de metal sau de piele purtată în trecut de războinici pe pulpe Si: (îvr) pulpă (18). 2 Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului Si: (înv) tibială, tureatcă, tuzluc1.

PULPÁR, pulpare, s. n. (Regional) Ciorap sau postav care acoperă pulpa piciorului; (rar) apărătoare de metal sau de zale, purtată odinioară de războinici pe pulpe. Voi căpitani și ceilalți ahei cu frumoase pulpare, Dare-ar puternicii zei, care șed pe-a Olimpului culme, Troia ușor să luați. MURNU, I. 4.

PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr. pulpaire].

PULPÁR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. (< fr. pulpaire)

PULPÁR ~e n. înv. Echipament din material sau din piele, îmbrăcat de oșteni pe pulpe, în scop protector. /pulpă + suf. ~ar

pulpár m. (ca cĭorapĭ, tuzlucĭ ș. a.) și n., pl. e (d. pulpă). Pl. Tuzlucĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pulpáre s. f., pl. pulpări

pulpár s. n., pl. pulpáre

pulpár s. n., pl. pulpáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PULPÁR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)

PULPAR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)

Intrare: pulpare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpare
  • pulparea
plural
  • pulpări
  • pulpările
genitiv-dativ singular
  • pulpări
  • pulpării
plural
  • pulpări
  • pulpărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pulpar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpar
  • pulparul
  • pulparu‑
  • pulpa
  • pulpara
plural
  • pulpari
  • pulparii
  • pulpare
  • pulparele
genitiv-dativ singular
  • pulpar
  • pulparului
  • pulpare
  • pulparei
plural
  • pulpari
  • pulparilor
  • pulpare
  • pulparelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)