7 definiții pentru puiandru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIÁNDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-.Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.

PUIÁNDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-.Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.

puiandru, ~ră [At: DELAVRANCEA, S. 166 / P: pu-ian~ / Pl: ~ri, ~re, (pop) ~iendri, ~iendre / E: pui1 + -andru] 1-14 sm (Pop; șdp) Pui1 (1,11,14,20,22,29-30) (mare) Si: (reg) puian (1-14), puigan (1-14), puioc (1-14).

puĭándru, -dră s., pl. ĭendri, ĭendre, ca măcălendri. Puĭ maĭ mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puiándru s. m., art. puiándrul; pl. puiéndri, art. puiéndrii

puiándru s. m., art. puiándrul; pl. puiéndri, art. puiéndrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUIÁNDRU s. v. copăcel, puiet.

puiandru s. v. COPĂCEL. PUIET.

Intrare: puiandru
substantiv masculin (M65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiandru
  • puiandrul
  • puiandru‑
plural
  • puiendri
  • puiendrii
genitiv-dativ singular
  • puiandru
  • puiandrului
plural
  • puiendri
  • puiendrilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiandru
  • puiandrul
  • puiandru‑
plural
  • puiandri
  • puiandrii
genitiv-dativ singular
  • puiandru
  • puiandrului
plural
  • puiandri
  • puiandrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)