5 definiții pentru puiandră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIÁNDRĂ, puiandre, s. f. 1. Puică mai mărișoară. 2. Fig. Fetișcană. Pe genunchii ei doarme, somn dulce, Niculina, o puiandră sălbatică, singura odraslă a casei. DELAVRANCEA, S. 166. PAS, Z. I 130. ♦ (Regional) Pom tînăr, copăcel abia răsărit din pămînt.

puiandru, ~ră [At: DELAVRANCEA, S. 166 / P: pu-ian~ / Pl: ~ri, ~re, (pop) ~iendri, ~iendre / E: pui1 + -andru] 1-14 sm (Pop; șdp) Pui1 (1,11,14,20,22,29-30) (mare) Si: (reg) puian (1-14), puigan (1-14), puioc (1-14).

PUIÁNDRU, puiendri și puiandri, s. m. 1. Pui mai măricel de pasăre sau de animal. Griva dă ocol și ne pomenim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în gură. STANCU, D. 15. Tata nu uita să le reteze aripile, pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naștere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puiándră (rar) s. f., g.-d. art. puiéndrei; pl. puiéndre

puiándră s. f., g.-d. art. puiéndrei; pl. puiéndre

Intrare: puiandră
puiandră substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiandră
  • puiandra
plural
  • puiendre
  • puiendrele
genitiv-dativ singular
  • puiendre
  • puiendrei
plural
  • puiendre
  • puiendrelor
vocativ singular
plural