6 definiții pentru puhace

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puhace sfi [At: CANTEMIR, IST. 135 / E: ucr пугач] (Orn; îrg) Bufniță (Bubo bubo).

PUHACE s.f. (Mold.) Bufniță. Palaturile lui, . . . sălașe boaghelor și puhacelor, le-au premenit. CD 1698, 11r. Ochii. . . decît a puhacii mai mari. CANTEMIR, IST.; cf. CD 1770, 12v. Etimologie: ucr. pugač. Cf. b o a g h e l, bo g z ă, b u f n i ț ă, b u h ă, b u h n a c e.

puháce f., pl. ăcĭ, la Cant. tot puhace (turc. buha, id. V. și buhă). Cucuvaĭe. V. boaghe și buhocĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

puhace (-e), s. f. – Bufniță. – Var. buhoci. Tc. buhaç (Tiktin).

Intrare: puhace
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhace
  • puhacea
plural
  • puhace
  • puhacele
genitiv-dativ singular
  • puhace
  • puhacei
plural
  • puhace
  • puhacelor
vocativ singular
plural