pufnire sf [At: DM / Pl: ~ri / E: pufni] 1 (D. oameni și animale) Expirație bruscă, cu zgomot, scurtă și sacadată, pe nas și pe gură, din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii etc. Si: pufăială (5), pufăire (1), pufăit¹ (5), pufnet (1), (rar) pufăitură (5), pufnitură (1). 2 (D. oameni) Pufăire (3). 3 (Șîs ~ în râs, de râs) Izbucnire în râs înfundat. 4 (D. mașini) Scoatere de gaze, aburi, fum, cu zgomot scurt, înfundat și sacadat Si: (rar) pufnitură (2). 5 (Pex) Producere de zgomote scurte, sacadate, înfundate din timpul funcționării Si: (rar) pufnitură (3).