9 definiții pentru pudibond pudibund

PUDIBÓND, -Ă, pudibonzi, -de, adj. (Livr.) Care afișează o pudoare exagerată. [Var.: pudibúnd adj.] – Din fr. pudibond, lat. pudibundus.

!pudibónd (livr.) adj. m., pl. pudibónzi; f. pudibóndă, pl. pudibónde

PUDIBÓND, -Ă adj. (Franțuzism) Care aparține unei persoane pudice; care afectează o pudoare exagerată; rușinos. [Var. (după alte surse) pudibund. / < fr. pudibond, lat. pudibundus].

PUDIBÚND, -Ă adj. v. pudibond.

PUDIBÚND, -Ă, pudibunzi, -de, adj. (Livr.) Care afișează o pudoare exagerată. – Din lat. pudibundus.

Var. (după alte surse) pudibond. - cata

pudibúnd adj. m., pl. pudibúnzi; f. sg. pudibúndă, pl. pudibúnde

PUDIBÚND, -Ă adj. care afectează o pudoare exagerată, o atitudine virtuoasă, austeră; prud. (< lat. pudibundus)

pudibund a. care simte și arată pudoare.

*pudibúnd, -ă adj. (lat. pudibundus, fr. pudibund). Foarte rușinos, care se rușinează ușor.

Intrare: pudibond
pudibond adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pudibond pudibondul pudibondă pudibonda
plural pudibonzi pudibonzii pudibonde pudibondele
genitiv-dativ singular pudibond pudibondului pudibonde pudibondei
plural pudibonzi pudibonzilor pudibonde pudibondelor
vocativ singular
plural
pudibund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pudibund pudibundul pudibundă pudibunda
plural pudibunzi pudibunzii pudibunde pudibundele
genitiv-dativ singular pudibund pudibundului pudibunde pudibundei
plural pudibunzi pudibunzilor pudibunde pudibundelor
vocativ singular
plural