16 definiții pentru pudel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUDEL, pudeli, s. m. 1. Caniș. 2. (În sintagma) Pudel pointer = rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.; (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.

pudel sm [At: ALECSANDRI, T. 1309 / V: (rar) pudl / Pl: ~i / E: ger Pudel] Rasă de câini de mărime mică sau mijlocie, cu părul lung, lățos și creț, ușor de dresat, folosită mai ales la vânatul păsărilor acvatice sau drept câine de companie Si: caniche.

PUDEL, pudeli, s. m. Rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.

PUDEL, pudeli, s. m. Rasă de cîini, de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosiți la vînătoare. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. Îți amintești de nedespărțitul nostru tovarăș de locuință, frumosul pudel Caro. GHICA, S. 353. – Variantă: pudl (ALECSANDRI, T. 1309) s. m.

PUDEL s.m. Rasă, soi de cîine cu părul lățos și creț. [Var. pudl s.m. / < germ. Pudel].

PUDEL s. m. rasă de câini cu părul lățos și creț. (< germ. Pudel)

PUDEL ~i m. 1) Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul lung și mițos, folosită la vânatul păsărilor acvatice. 2) Câine din această rasă. /<germ. Pudel

pùdel m. câine cu părul creț. [Nemț. PUDEL].

*púdel m., pl. ĭ (germ. pudel). Cîne foarte mare lățos. V. dulăŭ, zăvod.

PUDL s. m. v. pudel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pudel (pudeli), s. m. – Cîine de vînătoare pentru păsări acvatice. Germ. Pudel.

Intrare: pudel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudel
  • pudelul
  • pudelu‑
plural
  • pudeli
  • pudelii
genitiv-dativ singular
  • pudel
  • pudelului
plural
  • pudeli
  • pudelilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudl
  • pudlul
  • pudlu‑
plural
  • pudli
  • pudlii
genitiv-dativ singular
  • pudl
  • pudlului
plural
  • pudli
  • pudlilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pudel, pudelisubstantiv masculin

  • 1. Caniș. DEX '09
    sinonime: caniș
  • chat_bubble (în) sintagmă Pudel pointer = rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. DLRLC
    • format_quote Îți amintești de nedespărțitul nostru tovarăș de locuință, frumosul pudel Caro. GHICA, S. 353. DLRLC
    • chat_bubble Câine din această rasă. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.