12 definiții pentru pubis pubes


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚBIS, pubisuri, s. n. Os-pereche care formează partea anterioară a oaselor iliace. [Pl. și: pubise] – Din fr. pubis.

pubis sn [At: KRETZULESCU, A. 71/22 / V: pubes / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr pubis] Os format din segmente-pereche, care formează partea anterioară a centurii pelviene Si: (îvr) oasele pubertății.

PÚBIS, pubise, s. n. Os-pereche care formează partea anterioară a oaselor iliace. – Din fr. pubis.

PÚBIS, pubise, s. n. Os care formează partea anterioară a bazinului osos la oameni.

PÚBIS s.n. 1. Os care formează partea anterioară a bazinului osos la oameni. 2. Regiune păroasă care acoperă osul pubis. [Pl. -se, -suri, var. pubes s.n. / < fr., lat. pubis, it. pube].

PÚBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat. pubis)

PÚBIS ~e n. anat. (la om) Proeminență triunghiulară situată la împreunarea oaselor anterioare ale bazinului. /<fr. pubis

*púbis n. (lat. pubis și pubes, adolescență). Anat. Regiunea ipogastrică care se acopere cu păr la pubertate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!púbis s. n., pl. púbisuri/ (oase) púbise

Intrare: pubis
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubis
  • pubisul
  • pubisu‑
plural
  • pubisuri
  • pubisurile
genitiv-dativ singular
  • pubis
  • pubisului
plural
  • pubisuri
  • pubisurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubis
  • pubisul
  • pubisu‑
plural
  • pubise
  • pubisele
genitiv-dativ singular
  • pubis
  • pubisului
plural
  • pubise
  • pubiselor
vocativ singular
plural
pubes (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubes
  • pubesul
  • pubesu‑
plural
  • pubese
  • pubesele
genitiv-dativ singular
  • pubes
  • pubesului
plural
  • pubese
  • pubeselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)