2 intrări

12 definiții

PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. [Acc. și pubér] – Din lat. puber, fr. pubère.

PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.

PUBÉR, -Ă, puberi, -e, adj. Ajuns la vîrsta pubertății. Organism puber.

púber/pubér adj. m., s. m., pl. púberi/pubéri; adj. f., s. f. púberă/pubéră, pl. púbere/pubére

púber adj. m., s. m., pl. púberi; f. sg. púberă, pl. púbere

PÚBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

PÚBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].

PÚBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)

PÚBER ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care a ajuns la vârsta pubertății. /<lat. puber, fr. pubére

*púber, -ă adj. (lat. puber, púberis, adolescent). Adolescent, tînăr pe la 15-18 anĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PÚBER adj. (livr.) nubíl. (Persoană ~.)

Intrare: puber
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puber puberul puberă pubera
plural puberi puberii pubere puberele
genitiv-dativ singular puber puberului pubere puberei
plural puberi puberilor pubere puberelor
vocativ singular
plural
Intrare: puber
puber
adjectiv (A1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puber puberul pube pubera
plural puberi puberii pubere puberele
genitiv-dativ singular puber puberului pubere puberei
plural puberi puberilor pubere puberelor
vocativ singular
plural