2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. [Acc. și pubér] – Din lat. puber, fr. pubère.

puber, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr pubère, lat puber] (Liv) 1-2 (Individ) care a ajuns la vârsta pubertății. corectată

PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.

PUBÉR, -Ă, puberi, -e, adj. Ajuns la vîrsta pubertății. Organism puber.

PÚBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].

PÚBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)

PÚBER ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care a ajuns la vârsta pubertății. /<lat. puber, fr. pubére

*púber, -ă adj. (lat. puber, púberis, adolescent). Adolescent, tînăr pe la 15-18 anĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

púber/pubér adj. m., s. m., pl. púberi/pubéri; adj. f., s. f. púberă/pubéră, pl. púbere/pubére

púber adj. m., s. m., pl. púberi; f. sg. púberă, pl. púbere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

PUBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

Intrare: puber (adj.)
puber1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: puber, puber
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puber
  • puberul
  • puberu‑
  • puberă
  • pubera
plural
  • puberi
  • puberii
  • pubere
  • puberele
genitiv-dativ singular
  • puber
  • puberului
  • pubere
  • puberei
plural
  • puberi
  • puberilor
  • pubere
  • puberelor
vocativ singular
plural
Intrare: puber (s.m.)
  • pronunție: puber, puber
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puber
  • puberul
  • puberu‑
plural
  • puberi
  • puberii
genitiv-dativ singular
  • puber
  • puberului
plural
  • puberi
  • puberilor
vocativ singular
  • puberule
  • pubere
plural
  • puberilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

puber (adj.)

etimologie:

puber, -ă (persoană) puberă

  • 1. Om ajuns la vârsta pubertății.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX

etimologie: