PUȘCULÍȚĂ, pușculițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pușcă. Luînd o pușculiță frumoasă și sabie... merse la calul gătit de mai înainte. RETEGANUL, P. III 13. De-aș avea o pușculiță Și trei glonți în punguliță. ALECSANDRI, P. I 4. Pușculița ta cea nouă, Frîntă, neică-n trei și două. PĂSCULESCU, L. P. 240. 2. Vas mic de lut, cutie de lemn sau de metal cu o mică deschizătură, în care copiii păstrează bani economisiți. L-am văzut (în gînd) la 10 ani, cînd spărgea pușculița soru-si. La TDRG.

pușculíță s. f., g.-d. art. pușculíței; pl. pușculíțe

PUȘCULÍȚĂ s. 1. (pop.) pușcuță. (~ este diminutiv al lui pușcă.) 2. (Transilv.) mută, (Transilv. și Ban.) picsă. (Bagă banii în ~.)

PUȘCULÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pușcă) Recipient de forme și mărimi diferite, prevăzut cu deschizătură îngustă, în care se introduc, pentru depozitare, monedele economisite (mai ales de copii). /pușcă + suf. ~uliță

pușculiță f. 1. pușcă mică; 2. mic vas de păstrat bani.

pușculíță f., pl. e (dim. d. pușcă, care e din aceĭașĭ origine cu germ. büchse, toc, cutie. V. pușcă). Pușcă mică. Cutie de metal orĭ de lemn saŭ ulcică de strîns banĭ, care se vîră în ĭa printr’o deschizătură îngustă.

pușculíță s. f., g.-d. art. pușculíței; pl. pușculíțe

PUȘCULIȚĂ s. 1. (pop.) pușcuță. (~ este diminutiv al lui pușcă.) 2. (Transilv.) mută, (Transilv. și Ban.) picsă. (Bagă banii în ~.)