ptru i [At: PANN, H. 36/7 / V: (reg) prșiu, pru, ptr, ~rio, ~riu, ptrșii, ptrt, ~i, ptu, tpr, tpriu, tpru, tpruș, tptroa, tr, tru / E: fo] (Pop; are; cu „r” sau „u” prelungit) 1 Cuvânt cu care se opresc sau se cheamă caii ori măgarii. 2 (Pex) Cuvânt care redă zgomotul morii. 3 (Pop) Cuvânt cu care se strigă vitele prinse la jug, ca îndemn să meargă la stânga. 4 (Reg; îcr ni³ și nea) Cuvânt cu care se strigă vițeii. 5 (Pop; îf pru, ptu, tptroa, tpru, tru) Cuvânt folosit la mânarea oilor. 6 (Reg) Cuvânt care imită sunetul produs de împrăștierea apei cu buzele.