9 definiții pentru ptomaină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne.

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne.

ptomai sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ne / E: fr ptomaïne] (Mpl) Substanță toxică azotată rezultată din descompunerea proteinelor de origine animală.

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică rezultată din procesul de putrefacție a proteinelor animale.

PTOMAÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare rezultată din putrefacția proteinelor animale. [Pron. -ma-i-. / < fr. ptomaïne, cf. gr. ptoma – cadavru].

PTOMAÍNĂ s. f. alcaloid toxic azotat rezultat din descompunerea proteinelor animale. (< fr. ptomaïne)

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s.f. Substanță rezultată din putrefacția proteinelor animale.

PTOMAÍNĂ ~e f. Compus organic toxic rezultat din putrezirea proteinelor de origine animală. /<fr. ptomaïne


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ptomaínă s. f., g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne

ptomaínă s. f., pl. ptomaíne

Intrare: ptomaină
ptomaină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ptomai
  • ptomaina
plural
  • ptomaine
  • ptomainele
genitiv-dativ singular
  • ptomaine
  • ptomainei
plural
  • ptomaine
  • ptomainelor
vocativ singular
plural