PTILO- „puf, pene, păr”. ◊ gr. ptilon „pană, puf” > fr. ptilo-, engl. id. > rom. ptilo-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze pufoase; ~lit (v. -lit₁), s. n., zeolit cristalizat în sistemul rombic, în cristale albe aciculare, prezentînd clivaj după doi pinacoizi; ~pod (v. -pod), adj., (despre păsări) cu picioare pufoase; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi pufoase; ~stil (v. -stil), adj., (despre plante) cu stilul pufos.