PSIHOTRONICĂ s.f. Disciplină biofizică care se ocupă cu studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii. [< engl. psychotronics].

psihotronică s. f. Disciplină biofizică ce se ocupă cu studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi ◊ „La sediul B.C.U. [...] s-a inaugurat expoziția de carte «Psihotronica / Domeniu interdisciplinar», care reunește lucrări ale unor specialiști remarcabili [...]” R.l. 15 VI 93 p. 9 (din engl. psychotronics; DN3)

PSIHOTRONIC, -Ă psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronic, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: eg psychotronics] 1 sf Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2 a De psihotronică (1).

PSIHOTRONIC, -Ă, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

PSIHOTRONIC, -Ă I. adj. referitor la psihotronică. II. s. f. disciplină biofizică, studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii. (< engl. psychotronics)

psihotronic adj. m., pl. psihotronici; f. sg. psihotronică, pl. psihotronice