PSIHOLOGISM s. n. Orientare, tendință, concepție care extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realității. – Din fr. psychologisme.

psihologism sn [At: IBRĂILEANU, S. L. 64 / Pl: ~e / E: fr psychologisme] 1 Orientare psihologică ce extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realității sau care exagerează rolul factorului psihologic în diverse sfere ale activității omenești. 2 (Spc) Exagerare a factorului psihologic în literatură. 3 (Îs) ~ lingvistic Curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, conform căruia unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială.

PSIHOLOGISM s. n. Orientare, tendință, concepție care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activității omenești; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. – Din fr. psychologisme.

PSIHOLOGISM s. n. Tendință sau curent neștiințific care încearcă să explice fenomenele sociale, formele conștiinței sociale – arta, morala, religia etc. – ținînd seamă exclusiv de aspectul psihologic al acestor fenomene. ♦ Atitudine literară a scriitorilor care sînt atenți numai la stările psihice și neglijează cauzele sociale ale acestora.

PSIHOLOGISM s.n. 1. Tendința de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale ținînd seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi și procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijînd cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme].

PSIHOLOGISM s. n. tendința de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. ♦ ~ lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. (< fr. psychologisme)

PSIHOLOGISM n. 1) Curent în filozofie care, în explicarea fenomenelor sociale și a formelor conștiinței sociale, exagerează rolul factorilor psihici. 2) Tendință a unor scriitori de a explica stările sufletești ale eroilor din operele lor prin factori de ordin psihic. /<fr. psychologisme

psihologism s. n.

psihologism s. n.

psihologism s. n.