psihologie sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 276/26 / V: (rar) psico~ / S și: psich~ / Pl: ~ii / E: fr psychologie] 1 Știință care studiază psihicul (13), legile proceselor psihice și particularilățile psihice individuale. 2 (Îs) ~ fiziologică Ramură a psihologiei (1) care combină metodele psihologice cu cele fiziologice pentru a stabili mecanismele neurologice și fiziologice corespunzătoare diferitelor fenomene psihice, precum și influența activității psihice asupra funcțiilor neurovegetative Si: psihofiziologie. 3 (Îs) ~ abisală Ramură a psihologiei (1) care înglobează diverse curente psihanalitice și care își propune să studieze straturile cele mai profunde ale personalității individului. 4 (Îs) ~ animală Ramură a psihologiei (1) care studiază geneza și stadiile de dezvoltare ale psihicului la animale Si: zoopsihologie. 5 Ansamblu de procese psihice (12) care caracterizează un individ sau o colectivitate. 6 (Cu determinări care indică domeniul) Ansamblu de procese psihice (12) care sunt determinate, generate de un fenomen, de un proces etc. sau care condiționează o anumită activitate. 7 (Îs) ~ socială Latură a vieții sociale a societății care, împreună cu ideologia și cu științele naturii, alcătuiește conștiința socială. 8 (Îs) ~a artei Disciplină care își propune examinarea structurilor psihologice definitorii pentru crearea și receptarea valorilor artistice.