10 definiții pentru psihologă psiholoagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

psiholog, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) psich~ / V: ~oa sf, (înv) psico~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr psychologue] 1 Persoană specializată în studiul psihologiei (1). 2 Persoană dotată cu însușirea de observator fin, cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva, de a cunoaște psihologia (2) omenească.

PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

PSIHOLÓG, -OÁGĂ, psihologi, -oage, s. m_ și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sezisa și a analiza viața sufletească a omului; cunoscător al psihologiei omenești. Toți au căzut de acord: sînt cel mai mare talent, cel mai puternic creator de viață, cel mai fin psiholog. C. PETRESCU, C. V. 24. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei.

PSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue].

PSIHOLÓG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue)

PSIHOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. 1) Specialist în psihologie. 2) Persoană care cunoaște psihicul omenesc. /<fr. psychologue

*psihológ, -oágă s. (vgr. psyhé, suflet, și logos, cuvînt). Fil. Persoană care se ocupă de psihologie. Cunoscător al sufletuluĭ oamenilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihológă s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

Intrare: psihologă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiholo
  • psihologa
plural
  • psihologe
  • psihologele
genitiv-dativ singular
  • psihologe
  • psihologei
plural
  • psihologe
  • psihologelor
vocativ singular
  • psiholo
  • psihologo
plural
  • psihologelor
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiholoa
  • psiholoaga
plural
  • psiholoage
  • psiholoagele
genitiv-dativ singular
  • psiholoage
  • psiholoagei
plural
  • psiholoage
  • psiholoagelor
vocativ singular
  • psiholoa
  • psiholoago
plural
  • psiholoagelor

psiholog, -ă psihologă psicolog psiholoagă

  • 1. rar feminin Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Toți au căzut de acord: sînt cel mai mare talent, cel mai puternic creator de viață, cel mai fin psiholog. C. PETRESCU, C. V. 24.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană specializată în studiul psihologiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX
  • comentariu Forma de feminin psiholoagă este nerecomandată.
    surse: dexonline

etimologie: