2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].

PSIHOLINGVÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul influenței factorilor psihici asupra limbii, precum și al legităților generării și recepționării vorbirii. /<fr. psycholinguistique

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

psiholingvistic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psycholinguistique] 1 sf Studiu psihologic al limbajului. 2 a Care aparține psiholingvisticii (1). 3 a Privitor la psiholingvistică (1). corectată

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul psihologic al limbajului. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la psiholingvistică. [Cf. fr. psycholinguistique].

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la psiholingvistică. II. s. f. disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului; psihologia limbajului. (< fr. psycholinguistique)

PSIHOLINGVÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de psiholingvistică; propriu psiholingvisticii. /<fr. psycholinguistique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

psiholingvístică s. f., g.-d. art. psiholingvísticii

psiholingvístică s. f., g.-d, art. psiholingvísticii

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvístic adj. → lingvistic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PSIHOLINGVÍSTICĂ s. psihologia limbajului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PSIHOLINGVÍSTICĂ s. f. (cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics): disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al limbajului, cu studiul mecanismului psihic al acestuia; disciplină care cercetează limbajul ca pe o formă de manifestare a psihicului uman. În țara noastră și peste hotare s-a impus, prin lucrările sale de p., prof. univ. dr. Tatiana Slama Cazacu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PSIHOLINGVÍSTICĂ (< fr., engl.) s. f. Disciplină de graniță, apărută în anii 1950, care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor vorbirii. Abordarea psiholingvistică se aplică în cercetări privind aspecte funcționale ale limbajului și relațiile acestuia cu alte procese sau cu activitatea cognitivă generală, privind învățarea și predarea limbilor, studiul contactelor dintre limbi, privind patologia și terapeutica limbajului etc. În anii ’60 teoriile lui N. Chomsky au stimulat cercetările în p.

Intrare: psiholingvistică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiholingvistică
  • psiholingvistica
plural
genitiv-dativ singular
  • psiholingvistici
  • psiholingvisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: psiholingvistic
psiholingvistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiholingvistic
  • psiholingvisticul
  • psiholingvisticu‑
  • psiholingvistică
  • psiholingvistica
plural
  • psiholingvistici
  • psiholingvisticii
  • psiholingvistice
  • psiholingvisticele
genitiv-dativ singular
  • psiholingvistic
  • psiholingvisticului
  • psiholingvistice
  • psiholingvisticei
plural
  • psiholingvistici
  • psiholingvisticilor
  • psiholingvistice
  • psiholingvisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

psiholingvistică

  • 1. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor; psihologia limbajului..
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX

etimologie:

psiholingvistic

  • 1. Care aparține psiholingvisticii, privitor la psiholingvistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX

etimologie:

  • limba franceză psycholinguistique
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX