psihodramă sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~me / E: fr psychodrame] 1 (Psh) Metodă psihoterapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a aptitudinilor bolnavului psihic. 2 (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul.

PSIHODRAMĂ s.f. (Med.) Improvizație dramatică a unui grup de bolnavi, folosită ca metodă psihoterapeutică. [< fr. psychodrame].

PSIHODRAMĂ s. f. 1. metodă psihoterapeutică modernă, prin improvizația jocului dramatic a unui grup de bolnavi ca mijloc de exteriorizare a trăirilor și gândurilor acestora. 2. test ca mijloc de selecție a candidaților pentru anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în relațiile cu publicul. (< fr. psychodrame)

PSIHODRAMĂ ~e f. 1) Metodă de diagnosticare și de tratament, care constă în utilizarea jocului dramatic improvizat pe o temă anumită în scopul dezvăluirii gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2) (în sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi. /<fr. psychodrame

psihodramă s. f., pl. psihodrame

PSIHODRÁMĂ (< fr., engl.) s. f. 1. Procedeu de cercetare și de diagnosticare a anumitor tulburări psihice creat de J. Moreno (1921). Inspirată de psihanaliză, p. constă într-o reprezentație teatrală în care anumiți bolnavi sunt puși să joace roluri apropiate de situația lor, pentru ca psihologul, obținând o mai bună cunoaștere să-i poată face să conștientizeze propriile lor tulburări și să le domine. 2. (SOCIOL.) Test folosit pentru selectarea candidaților la anumite posturi, în special legate de relațiile cu publicul.