13 definiții pentru psihiatră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

psihiatru, ~ră smf [At: BARASCH, I. F. 20/10 / P: ~hi-a~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr psychiatre] Medic specialist în psihiatrie. corectată

PSIHIÁTRU, psihiatri, s. m. Medic specialist în psihiatrie. Influența moralului asupra fizicului e așa de mare, încît psihiatrii abili, azi, înlocuiesc dușurile și morfina cu vorbe bune și sugestii raționale. BART, E. 377.

PSIHIÁTRU s.m. Medic specialist în psihiatrie. V. alienist. [Pron. -hi-a-. / < fr. psychiatre, cf. gr. psyche – suflet, iatros – medic].

PSIHIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în psihiatrie; alienist. (< fr. psychiatre)

PSIHIÁTRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Sil. -hi-a-] /<fr. psychiatre

*psihiátru m. (vgr. psyhé, suflet, și iatrós, medic). Medic de boalele mințiĭ (de nebunĭ), neŭrolog, alienist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!psihiátră (-hi-a-tră) s. f., g.-d. art. psihiátrei; pl. psihiátre

psihiátră s. f. (sil. -a-tră; mf. psih-), g.-d. art. psihiátrei; pl. psihiátre

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiátru s. m. (sil. -a-tru), art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PSIH-, v. PSIHO-.~agogie (v. -agogie), s. f., ansamblu de metode educative, psihologice și pedagogice, avînd ca scop favorizarea dezvoltării personalității; ~algie (v. -algie), s. f., formă de nevralgie în care predomină elementul psihopatic; ~astenie (v. -astenie), s. f., stare psihică morbidă manifestată prin nehotărîre extremă, nesiguranță pe sine și obsesii; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază bolile psihice și tratamentul lor; ~iatru (v. -iatru), s. m., specialist în psihiatrie; ~odometru (v. odo-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea timpurilor de reacție psihică în condiții diferite; ~ortopedie (v. orto-, v. -pedie), s. f., formă de psihoterapie care constă în măsuri avînd ca scop reglarea modului de viață și a comportării bolnavului.

Intrare: psihiatră
psihiatră substantiv feminin
  • silabație: -a-tră; mf. psih-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psihiatră
  • psihiatra
plural
  • psihiatre
  • psihiatrele
genitiv-dativ singular
  • psihiatre
  • psihiatrei
plural
  • psihiatre
  • psihiatrelor
vocativ singular
plural