psaltire sf [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 154/12 / V: (înv) psaltir s, psăl~, psel~, (reg) sa~, (îvp) săl~ / Pl: ~ri, (înv) ~ / E: slv псалтиръ, ngr ψαλτήριον] 1 Carte bisericească de ritual, aparținând Vechiului Testament și cuprinzând cei 151 de psalmi atribuiți în cea mai mare parte regelui evreu David, și care a fost folosită, pe vremuri, la noi, drept manual școlar. 2 (Înv) Psalterion.